Cimitirul tacea straine,
Mai stii calea care duce spre El?
Nu stiu imi raspundea o voce, aud dar nu simt
Soaptele ce urca si coboara din cer,
Lacate, statui ma prind in vis .... ah si mi-e frica
Sa frang cu sufletul caramizile ... numai vantul arunca pulberea ce ar fi trebuit sa fim NOI ,OAMENII!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu