Cimitirul tacea straine, Mai stii calea care duce spre El? Nu stiu imi raspundea o voce, aud dar nu simt Soaptele ce urca si coboara din cer, Lacate, statui ma prind in vis .... ah si mi-e frica Sa frang cu sufletul caramizile ... numai vantul arunca pulberea ce ar fi trebuit sa fim NOI ,OAMENII!
cand pasii au calcat pamantul, ecourile s-au inmultit... truda, munca, sa zidim inca un destin istoria zace in sufletul tau, al meu, cuvintele nasc OAMENII DIN NOI.....